Comments (0)

By admin, February 24, 2014

de Prof. Dr. Gheorghe-Ioan Mihalaş (mihalas@umft.ro)

Temele de cercetare din domeniul eHealth sunt prezente în planurile de cercetare ale Comisiei Europene încă de la primele programe cadru. Aria tematică acoperită s-a lărgit în permanență, devenind tot mai complexă. De fapt, experiența acumulată în ultimul deceniu al secolului trecut a condus la dezvoltarea unui plan de cercetare solid și coerent, „European Research Area” în 2000.

În cadrul acestuia, în 2004 a fost lansată inițiativa „European Digital Agenda”, în carul căreia domeniul eHealth ocupă o poziție însemnată [1]. Trebuie aici remarcat faptul că elaborarea acestor planuri de cercetare a fost ea însăși o temă de cercetare. Din fondurile de cercetare au fost alocate resurse pentru explorarea tendințelor în diferite domenii, asigurând astfel o orientare a fondurilor către direcții prioritare de mare impact. Demn de remarcat este faptul că în acțiunile de explorare au fost antrenate și personalități științifice de prestigiu, care au susținut menținerea temelor de cercetare fundamentală, în contextul presiunilor intense ale industriei, orientate prio ritar spre cercetări cu aplicații imediate.

Astfel, call-urile din programele cadru FP6 și FP7 în domeniul eHealth specificau cerința ca proiectele să integreze informația medicală, începând cu nivelul molecular și celular (informația genomică și proteomică), nivelele de țesut și organ (imagistica medicală, semnale biologice, date de laborator), până la nivelul întregului organism (nivelul clinic), pentru a oferi medicului o imagine complexă și completă a stării pacientului, pentru a înțelege mecanismele bolilor și a planifica un tratament adecvat. Nu era omisă nici dezvoltarea unor metode avansate de investigație (ex. lab-on-a-chip, portable/wearable devices) și tratament, accentuându-se «personalizarea » tratamentului. (Studenții la medicină sunt învățați încă din primii ani că fiecare pacient e diferit; «nu există boli, ci doar bolnavi»). Se preconizează ca cercetările în domeniul eHealth să conducă spre individualizarea tratamentului, ca pas mandator spre „predicție”, apoi spre „prevenție”. Medicina actuală – preponderent curativă – este scumpă și are rezultate modeste; medicina viitorului se dorește a fi cea preventivă, ceea ce va atrage modificări majore din multe puncte de vedere. Nu este greu să intuim inter-relația puternică a domeniului medical cu aspecte din domenii conexe: tendința demografică de îmbătrânire a populației prin creșterea speranței de viață, aspecte legate de stilul de viață, mobilitatea crescută, incluziunea socială etc.

Acesta este contextul în care s-au elaborat direcțiile principale de cercetare din domeniul eHealth în cadrul noii versiuni a «European Digital Agenda», secțiunea «eHealth Action Plan» din programul «Horizon 2020» (echivalent al FP8).
Să prezentăm sintetic principalele obiective pentru 2014-2015.
1) Personalizarea sănătății și îngrijirii medicale: înțelegerea sănătății, îmbătrânirii și bolii (determinanții sănătății, factorii de risc, mecanismele îmbolnăvirii)
2) Promovarea efectivă a sănătății și prevenția îmbolnăvirii (translatarea «omics» prin abordări stratificate, evaluarea programelor actuale de screening și protecție)
3) Dezvoltarea unor noi instrumente și tehnologii de diagnostic (investigații in vitro, tehnologii imagistice in vivo), cercetare clinică pentru validarea biomarkerilor și noilor dispozitive medicale
4) Tehnologii inovative de tratament (noi terapii pentru boli cronice sau netransmisibile, pentru boli rare), medicina regenerativă, terapii avansate, stabilirea efectivității intervențiilor (în special la copii și bătrâni)
5) Promovarea îmbătrânirii active și sănătoase (servicii robotice, soluții pentru viață independentă în cazul unor dizabilități cognitive), detecția precoce a riscului, promovarea menținerii sănătății mintale în cursul îmbătrânirii
6) Îngrijirea sustenabilă a sănătății centrată pe pacient (sisteme pilot de medicină personalizată), sisteme ICT avansate pentru servicii în medicina integrată.

MIHALAŞ GHEORGHE-IOAN
Membru al Academiei de Științe Medicale, profesor de informatică medicală și biofizică, Universitatea de
Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara. Premiul „Gheorghe Marinescu” al Academiei Române (1989), director al CCSS – Centrul de Calcul şi Statistică Sanitară al Ministerului Sănătăţii (2001). Președinte al Societății Române de Informatică Medicală (1998-2010) și al EFMI – European Federation for Medical Informatics (2006-2008), expert al al Comisiei Europene (e-health unit) din 2002, președinte al Comisiei de Informatică Medicală al Academiei de Științe Medicale.

Comments (0)

By admin, December 3, 2013

Interoperabilitatea soluțiilor software din domeniul medical sau mai exact interoperabilitatea schimburilor de informații medicale dintre aceste soluții reprezintă la acest moment una dintre cele mai mari provocări pentru informatica medicală. Prin interoperabilitatea soluțiilor software medicale se înțelege la momentul de față capabilitatea acestor sisteme de a schimba informații cu alte soluții similare într-un mod standardizat dar și menținerea unui înțeles comun în ceea ce privește informația transferată.

Suita HL7 oferă o serie de standarde pentru schimbul de date medicale între diverse soluții informatice destinate sectorului medical. De-a lungul timpului, HL7 a devenit cel mai răspândit standard din industrie pentru comunicarea de informație medicală, devenind un sinonim al  interoperabilității în domeniul medical.

Standardele HL7 acoperă diverse arii ale domeniului medical în ceea ce privește interoperabilitatea sistemică, de la managementul pacienților, managementul datelor clinice și a asistenței medicale furnizate pacientului până la managementul datelor medicale din laboratoarele clinice și centralizarea informației în cadrul Dosarului de sănătate al pacientului.

Utilizarea standardelor HL7 în laboratoarele clinice
Utilizarea sistemelor informatice în cadrul laboratoarelor clinice este întâlnită pe scară largă datorită funcționalităților de interconectare oferite de aparatura medicală de laborator. Acestea permit conectarea facilă la soluții informatice și comunicarea prin protocoale standard a informațiilor cu privire la cererile de analize, rezultatele procesate, consumuri de material etc. Cantitatea datelor procesate de către un laborator este foarte mare, având în vedere că o cerere de laborator are în medie 5-6 baterii de teste, iar fiecare dintre acestea au în jur de 10 teste.

Datorită acestui fapt, există o gamă largă de soluții dedicate managementului laboratoarelor. Aceste sisteme pot să existe independent de alte sisteme dedicate sectorului medical, chiar în cadrul aceleiași instituții și astfel se pune problema interoperabilității între sisteme eterogene. Una din secțiunile protocolului internațional de comunicație HL7, își propune să ofere suport pentru interoperabilitate între diversele soluții informatice implementate în clinici/spitale și sistemele de laborator, rezolvând astfel câteva probleme importante precum:

•  managementul unitar al pacienților în cadrul diverselor sisteme;
•  preluarea automată a cererilor de laborator și transmiterea rezultatelor înregistrate, ce conduce la un câștig de timp în operarea datelor dar și la scăderea riscurilor provocate de operarea manuală;
•  consolidarea informației medicale din do sarul electronic al pacientului prin înre gistrarea în timp real a cererilor de ana lize și a rezultatelor obținute;
•  crearea unui înțeles comun asupra datelor transmise prin utilizarea nomenclatoarelor internaționale de termeni clinici precum LOINC, dar și a nomenclatoarelor standard utilizate la nivel local – interoperabilitate semantică ;
• modalitate unitară de comunicare, conform unor fluxuri de informații prestabilite și standardizate prin ghiduri
  de implementare – interoperabilitate sintactică. Acest lucru conferă sistemelor o flexibilitate sporită și  posibilitatea ulterioară de interconectare cu alte sisteme informatice care se conformează standardelor de interopearabilitate din domeniu și care implementează ghidurile de implementare agreate;
•  comunicația datelor între sisteme eterogene.

Una dintre inițiativele majore din ultimul an în ceea ce privește interconectarea sistemelor informatice din domeniul medical, desfășurate pe plan local, o reprezintă proiectul demarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) privind implementarea la nivel național a unui dosar unic de sănătate pentru pacienți – sistemului informatic integrat pentru Dosarul Electronic de Sănătate (DES). Sistemul care va fi dezvoltat în cadrul acestui proiect va utiliza standardele deschise în domeniul sănătății, precum HL7 pentru a permite diverșilor furnizori de servicii de sănătate, atât de stat cât și privați, interconectarea și transmiterea informațiilor medicale despre pacienți în timp real.

Despre autor
Ionuţ Tudor, Product Manager al soluției Charisma Medical din cadrul TotalSoft , deține o experiență de peste 10 ani în analiza și optimizarea proceselor de business și peste 4 ani de experiență în domeniul medical, unde a desfășurat proiecte pentru soluții dedicate pe diverse arii importante precum laborator, imagistică, spital, clinică etc. dar și integrări de sisteme informatice utilizând standardele HL7.

Comments (0)

By admin, October 23, 2013

Misiunea tehnologiei în sănătate: cele mai bune rezultate cu cele mai mici costuri, pentru pacient

3 din10 pacienţi spuneau în 2010 că au primit cel puţin un diagnostic greşit, conform unui Raport de Cercetare despre percepţia asupra sistemului medical din România, organizat de IRES. O bună comunicare în cadrul spitalului, între secţii, compartimente, pacient, management, asiguratori este necesară pentru creşterea calităţii şi pentru obţinerea celor mai bune rezultate în serviciilor medicale.

În acest context, propunem o nouă misiune pentru sistemele informatice din spitale: să asigure interoperabilitatea în spital şi măsurarea rezultatelor pentru pacient. În practică, asta înseamnă ca sistemele informatice pentru spital, Hospital Information System, să ofere o componentă de PRM, Patient Relationship Management.

Cum arată o astfel de aplicaţie şi ce criterii trebuie să îndeplinească?

1. Gestionarea episoadelor medicale în spital, la nivel de pacient

Sistemele informatice medicale trebuie să urmărească evoluţia stării de sănătate pe parcursul întregului episod medical, incluzând spitalizarea, prezentările în ambulatoriu, analizele de laborator, investigaţii şi explorări funcţionale, terapi şi alte intervenţii. Datele sunt agregate în jurul pacienţilor, nu în jurul unei secţii, unui compartiment sau a unei locaţii.

Spre deosebire de sistemele orientate către managementul procedurilor şi serviciilor oferite de fiecare secţie, o platformă orientată spre pacient urmăreşte contribuţia fiecărui actor de servicii medicale la ameliorarea stării de sănătate. Impune o schimbare de obiectiv, de la realizare serviciu, la rezultat pentru pacient.

2. Standardizarea comunicării în spital

Standardizarea comunicarii în spital este o condiţie esenţială pentru colaborarea între secţii, compartimente şi chiar între furnizori diferiţi de servicii medicale: între un spital şi medicul de familie de exemplu.

HL7 este un standard de interoperabilitate specific aplicaţiilor din domeniul medical, un framework pentru schimbul, integrarea, partajarea şi interogarea electronică a informaţiilor medicale.

Domeniul medical are ca specific nevoia de comunicare frecventă cu alte entităţi. Un spital comunică către Ministerul Sănătăţii, către Casa Naţională de Asigurari de Sănătate, cu Unităţi de Primiri Urgenţe, Medici de Familie, Ambulatorii de Specialitate, Farmacii etc. În aceste condiţii, standardul HL7 face posibilă o standardizare a comunicării între furnizorii de servicii medicale.

3. Integrarea tuturor tipurilor de date despre pacient, într-o singură aplicaţie

Note ale doctorilor, imagini, trimiteri pentru chimioterapie, teste laborator şi alte tipuri de date sunt stocate într-un singur loc, astfel încât toţi cei care participă la serviciul medical să aibă o perspectivă clară, completă, asupra stării de sănătate a pacientului.

4. Datele devin accesibile tuturor actorilor implicaţi, inclusiv medici şi chiar pacienţi

Un test simplu de verificare a unei aplicaţii medicale de spital este dacă asistenta pacientului vede notele doctorului sau nu. Sau dacă medicul de pe secţie vede notele despre pacient din urgenţe. În cele mai multe cazuri, acest lucru nu se întâmplă.

Pe măsură ce personalul medical începe să colaboreze pentru însănătoşirea pacientului, schimbul de informaţii medicale trebuie sa devină o rutină. La celălalt capăt al comunicării, sistemele informatice trebuie să ofere pacientului o modalitate centralizată prin care să-şi facă programări, să reînnoiască reţeta, pentru a primi îngrijire conform patologiei indiferent de personalul de medicul de care este preluat.

5. Arhitectura sistemului trebuie să simplifice extragerea de informaţii

În noile sisteme informatice medicale, datele trebuie măsurate din mai multe puncte de vedere: în funcţie de rezultate pentru pacient, costuri pe pacient sau factori de risc. Astfel de sisteme trebuie să permită urmărirea rezultatelor la nivel de pacient pe parcursul întregului episod medical, nu doar la ieşirea din spital, astfel încât să poată fi luate decizii corective.

Autor: Filippo di Marco – Manager of the Board Dedalus TeamNet, unul dintre principalii furnizori de consultanţă şi soluţii pentru implementarea de software medical, din România.

Filippo Di Marco are o experienţă de peste 20 de ani în software medical. A contribuit la înfiinţarea mai multor companii specializate în dezvoltarea de aplicaţii medicale din Italia şi a ocupat funcţii de conducere în cadrul acestora: Medinf Ltd, Accaerre Ltd, Info Company Ltd, Eurosoft Consulting Ltd. etc.

Încă din 1998, a participat la activităţile Comisiei de Informatizare Medicală din Italia, fiind implicat în proiecte precum: implementarea unui nou standard pentru cardurile de sanătăte, sistemul naţional pentru analizele de laborator etc.

În 2003 devine membru fondator al Asociaţiei Italiente HL7, având ca obiectiv dezvoltarea şi promovarea standardului internaţional de schimb de documente în sectorul medical, HL7, în instituţiile medicale din Italia.
Lucrează la Dedalus din 2009, unde coordonează în prezent dezvoltarea internaţională a companiei Dedalus în China, Sudul Africii, în America Latina şi în Europa.

www.dedalus-teamnet.ro

Sursa articol: IT Trends: http://ittrends.ro/2013/10/progresul-este-sanatos/